Fericirea parintilor
- Fericiti parintii care isi educa copilul chiar de la veniea lui pe lume. Copilul este ca un copac: stramb a crescut, stramb ramane.
- Fericiti parintii care nu vor adresa critici sterile si continue la adresa altuia, a societatii, mai ales a dascalilor, care nu se critica unul pe altul si nu se vorbesc de rau reciproc.
- Fericiti parintii care se straduiesc sa traiasca, impreuna cu copiii lor, iubirea in adevaratul sens.
Fericiti parintii care nu dau copilului tot ce vrea el. Doua lucruri ii pot conduce pe copii la ruina: sa nu aiba nimic sau sa aiba totul.- Fericiti parintii care nu isi plang copiii pentru orice mic neajuns ce li se intampla, dar ii vor ajuta sa profite de inevitabilele necazuri pentru ca vointa sa li se intareasca, sa nu devina ratati.
- Fericiti parintii care nu iau intotdeauna apararea copilului lor. Iubirea adevarata nu consta in a-i lua apararea, ci a-l obisnui cu umilinta; din recunoasterea sincera a greselii se naste dorinta de indreptare. Cu bataia se face dresura, nu educatie.
- Fericiti parintii care, in ciuda tuturor greutatilor, vor avea mereu fata senina si zambetul pe buze fiindca nu bataia e rupta din rai, ci zambetul parintilor.
- Fericiti parintii care au rabdare si incredere, ii ajuta pe copiii lor sa isi dezvolte propriul eu. E o lege pe care putini o cunosc: copilul va fi mai tarziu ceea ce i s-a spus ca este cand era mic. Daca i s-a spus tot timpul ca este un bou, un magar, un animal, un tampit, un huligan, un cretin de care nu se va alege nimic, aceasta se va adeveri mai tarziu.
- Fericiti parintii care isi indruma copii pe calea credintei. Modul de viata in familie poate hrani dispozitiile afective care in timpul intregii vieti raman temeiuri ale unei credinte.
- Fericiti parintii care cultiva in inimile copiilor bunatatea, darnicia, compatimirea fata de semenii aflati in suferinta. Intelepti si buni sunt cei parinti care, de pilda, dau pomana saracilor prin manutele copiilor.
