Hip-hop-ul românesc a evoluat mult în ultimii ani. Tot mai mulți artiști care scot capul din underground cu versuri mai bine alese, cu mesaje subtile și șopârle verbale, cu flow rapid și cu înțelesuri multiple care îți dau de gândit. Paraziții, BUG Mafia și ceilalți care fac parte din vechiul val nu sunt de dat la o parte. Acelea sunt trupe care au trecut testul timpului și al rezistenței, s-au maturizat (Paraziții sau BUG) sau au picat pe traseu (RACLA sau Ghetto Daci). Însă artiștii underground ai noului val sunt aici să stea. Și-au diversificat mesajul, și-au rafinat stilul, cunosc bine limba română și cântă despre oameni ca ei. Dacă dai o raită prin spatele liceelor sau prin câteva cluburi din oraș s-ar putea să auzi rime mai bune decât ce găsești la radio. Versurile lor n-au nevoie de cenzură, a trecut vremea lui „băga-mi-aș p**a!”, au dovedit că pot cânta și fără să înjure. Vocea lor se aude pe stradă, discurile lor, puține, sunt produse de case independente. Sunt conștienți că puștimea downloadează fără rușine și fără să plătească, dar asta nu-i descurajează. Puținii bani pe care-i fac, îi fac din cântări, nu din vânzarea de discuri.
Machanache, sau Bogdan Constantin Dinescu, așa cum apare la starea civilă, este una dintre noile apariții care încântă urechea ascultătorului de hip-hop. Cu o abordare relaxată, golanul decent numit Macanache este tovarășul din spatele blocului care s-a apucat de hip-hop și a cunoscut un oarecare succes fără să i se urce la cap. Este barmanul căruia i te plângi de belelele pe care le ai pe cap. Este acela cu care ai fugit ca să nu vă prindă garda cum trăgeați la poștă dintr-un cui și dintr-un pet la bordură.
Îți fac creierii pilaf
Îți fac oasele spaghete
Că trăiesc fără regrete
Și vorbesc în epitete
https://www.youtube.com/watch?v=qWe9TS5nN5Y
Cedry2k, aka Crăciun Marius Stelian este rapperul care cântă despre credință, conspirații, sfinții închisorilor și globalizare. Nu tocmai temele clasice pe care le-am aștepta de la o piesă. Însă, tocmai din aceste motive, este considerat unul dintre cei mai valoroși rapperi ai undergroundului românesc. Înțelege că prin muzica sa apără credința ortodoxă și spiritul național.
Şi-ar tre’ să ne lăsăm ghidaţi de Sfinţii Părinţi
Dar ne minţim ipocriţi, de-aia ne simţim istoviţi,
Şi loviţi, şi răniţi, şi goliţi, şi goniţi,
De-atâta slavă deşartă şi dragoste de-arginţi.
Deliric1 este alt rapper „reformat”. A renunțat la alcoale și la droguri și s-a apucat de făcut muzică lipsită de inhibiții, regrete și convenții. Încearcă să fie un exemplu pentru generațiile care vin din urmă.
Cand chipuri de presedinti morti sunt muze
Pamantu-i plin de vampiri cu ventuze
Ce-i sug sangele negru sa-si hraneasca robotii,
Vii cu vinul, mortii cu mortii lor
Bonus. Nici trupele sau artiștii consacrați nu au picat în muzică plictisitoare. S-au rafinat, s-au maturizat, cântă despre ceea ce cred și trăiesc ei.
Ar fi de c***t ca BUG să cânte despre propria sărăcie, nu?
Iar Ombladon și-a împlinit visul. E pândar la tarlaua de iarbă.
